Artroza deformantă și tratamentul acesteia


Artroza este cea mai frecventă boală cronică articulară, fiind o cauză importantă de dizabilitate fizică ce ocupă locul al doilea în cadrul bolilor cronice după afecţiunile ischemice cardiovasculare.

Artroza, o afectiune complexa Artroza este o boala degenerativa care nu poate fi vindecata, insa exista foarte multe metode prin care o putem ameliora. Pentru a preveni agravarea, trebuie avute in vedere niste reguli stricte, care va vor ajuta pe termen lung. In continuare, va vom povesti totul despre artroza, de la cauze si factori principali, la diagnostic, tipuri de tratament si sfaturi de prevenire, pentru evita anticipat greselile frecvente. Centrokinetic vine in intampinarea pacientilor cu un departament complet de reumatologia, o ramura medicala care se ocupa cu diagnosticarea, tratarea si recuperarea bolnavilor cu afectiuni nechirurgicale ale aparatului locomotor.

Incidenţa artrozei creşte cu vârsta şi prezintă o frecvenţă mai mare la femei decât la bărbaţi. Factori de risc Cei mai importanţi factori de risc studiaţi în dezvoltarea artrozei cu diferite localizări: genunchi, şold, mână, coloana vertebrală şi piciorul sunt: înaintarea în vârstă, sexul, rasa, predispoziţia genetică, obezitatea, traumatisme, tulburări de aliniament articular.

Tot ce trebuie sa stii despre ARTROZA: simptome, cauze, tratament

Alţi factori de risc: densitatea osoasă, boli metabolice. Vârsta este factorul corelat cel mai mult cu artroza. Dovada radiografică a artrozei este prezentă la majoritatea persoanelor peste 65 de ani. Sexul: femeile au o prevalenţă mai scăzută decât bărbaţii înainte de 50 de ani, dar după această vârstă există o creştere majoră a riscului de artroză la femei.

Factori de risc

Prevalenţa gonartrozei şi artrozei mâinii este mai mare la femei decât la bărbaţi, în timp ce coxartroza este mai frecventă la bărbaţi. Incidenţa diferită după 50 de ani între sexe poate fi rezultatul deficienţei post-menopauză de estrogen.

Studii recente au asociat terapia de substituţie cu estrogeni cu un risc mai scăzut de gonartroză şi coxartroză în perioada post-menopauză.

geluri și creme pentru osteochondroză

Predispoziţia genetică: Artroza cu implicarea mai multor articulaţii, inclusiv cu noduli Heberden şi localizarea la genunchi, este de două ori mai probabil să apară la rudele de gradul întâi. Obezitatea este un factor de risc modificabil şi este asociat cu un risc ridicat pentru artroză mai ales la nivelul genunchiului.

sufocare și dureri articulare

Creşterea forţelor mecanice asupra articulaţiilor care suportă greutatea reprezintă factorul principal ce conduce la degradarea şi deformarea articulaţiilor, scăderea ponderală ameliorează simptomatologia. Obezitatea este recent descrisă ca factor de risc sistemic deoarece s-a demonstrat că ţesutul adipos are un rol central în activarea cascadei inflamatorii, astfel este explicat motivul pentru care obezitatea nu este asociată doar cu artroza de la nivelul articulaţiilor portante.

durere în partea medială a genunchiului

Tulburări de aliniament articular inegalitatea de membre inferioare, displazia de şold, tulburări de statică şi traumatismele osteoarticulare subluxaţii, luxaţii, fracturi, activităţi fizice excesive reprezintă cauze locale. Simptome artroză Artroza afectează cel mai frecvent genunchii, şoldurile, coloana vertebrală, picioarele şi mâinile putând fi simptomatică sau doar cu expresie radiologică.

În majoritatea cazurilorspecialistii nu cunosc cauza exactă a deteriorarii. Printre cauzele mai des întâlnite este greutatea corporala excesiva ce tensioneaza suplimentar articulatiileîn special genunchiisoldurile și articulatiile de la nivelul talusului. La un procent mai mic din populatie pare a exista o legătura intre distrugerea cartilajului și anumiti factori. Existenta unui istoric familial de osteoartrita pot influența procesele chimice de la nivelul cartilajului. Osteoartrita - Simptome Primele simptome ale bolii sunt: durerea, în special la nivelul mâinilor, soldurilor, genunchilor sau câteodată la nivelul coloanei vertebrala.

În artroză pot să apară următoarele simptome şi semne clinice: Durerea este primul simptom şi cel predominant; pacienţii descriu durere ce apare în timpul activităţilor zilnice şi se ameliorează în repaus, având caracter mecanic şi fiind meteo-dependentă. Artroza deformantă și tratamentul acesteia perioadele de acutizare pacienţii pot acuza şi durere nocturnă. Scăderea mobilităţii este legată de incongruenţa suprafeţelor articulare, reducerea spaţiului articular şi tardiv de apariţia atrofiilor musculare periarticulare, a instabilităţi şi blocajul mecanic ca urmare a formării osteofitelor.

Meniu cont utilizator

În final apare impotenţa funcţională secundară anchilozelor în poziţii vicioase, pacienţii având probleme în desfăşurarea activităţilor zilnice. Examen fizic Artroza poate determina modificări ale mersului mai ales când afectează articulaţiile portante şold, genunchi, glezne şi picior.

perioada de recuperare după entorsa genunchiului

Alterarea mersului participă la întreţinerea durerii locale, însă are consecinţe şi asupra celorlalte articulaţii portante şi coloanei lombare. Palparea interliniului articular şi a structurilor periarticulare determină apariţia durerii.

anticorpi ccp forum

Tumefacţia articulară poate fi urmarea sinovitei, cu acumulare de lichid sinovial intraarticular în exces, ce poate fi uneori însoţită de căldură locală. Deformările articulare apar în stadiile avansate, contribuind la alinierea incorectă şi instabilitate.

  1. Ajută cetonal la dureri articulare
  2. Artroza – ce este, tratament si simptome | CENTROKINETIC
  3. Afla totul despre artroza: Simptome, tipuri, diagnostic si tratament | gandlicitat.ro
  4. Excesul de greutate, principala cauza a artrozei Excesul ponderal este considerat si un factor de risc, mai ales in cazul artrozei de la nivelul soldului coxartroza.
  5. Evoluţia acestei boli este înceată, dar progresivă.

În special la nivelul membrelor inferioare poate cauza scurtarea, devierea în varus sau valgus a genunchilor.

Explorări paraclinice a. Investigaţii de laborator VSH-ul şi proteina C reactivă sunt de obicei în limite normale, dar se poate detecta o uşoară creştere a VSH-ului, mai ales în perioadele de acutizare.

Surse: Artroza Artroza mai este denumita si osteoartrita, fiind cea mai frecvent intalnita forma de artrita. Boala este cauzata de uzura cartilajului articular, acel tesut care acopera capetele oaselor si care ajuta la miscarea articulatiilor. In forma avansata, cartilajul poate sa dispara complet, ajungandu-se la frictiunea oaselor si remodelarea tesutului osos. Artroza apare in urma degradarii treptate a cartilajului articulatiilor. Cartilajul este un tesut hialin, viu, fara vase de sange si fara nervi, alunecos, cu grosimea de mm, care permite micarea lina a articulatiilor, prin atenuarea fortelor de frecare si amortizarea socurilor.

Investigaţii imagistice Radiografia convenţională este principala metodă de diagnostic în artroză, utilă şi pentru aprecierea progresiei bolii, a excluderii altor afecţiuni osteonecroza, artrita din bolile inflamatorii, tumori. De multe ori modificările clinice nu se corelează cu cele radiologice. Imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară poate indica leziunile cartilajului, lichidul sinovial, sinovita, leziunile de menisc sau a ligamentelor.

Artroza: ce este, factori de risc şi simptome

RMN-ul nu se utilizează de rutină. Prezintă avantajul vizualizării tridimensionale a cartilajului, ajută în artroza deformantă și tratamentul acesteia progresiei bolii şi este utilă pentru diagnosticul diferenţial al artrozei de alte afecţiuni osteoarticulare.

clicuri și durere în articulația degetelor

Ecografia este utilă în detectarea lichidului intraarticular şi a modificărilor de cartilaj, poate vizualiza chisturile mai ales în spaţiul popliteu. Evidenţiază precoce osteofitele, putând identifica şi modificări artroza deformantă și tratamentul acesteia tendoanelor, capsulei, chisturi sinoviale, epanşament articular, fragmente intraarticulare de cartilaj.

Tratamentul artrozei de genunchi

Artroscopia vizualizează cartilajul, membrana sinovială, osteofitele şi leziunile meniscului.